joi, 30 aprilie 2009

Furie


Furia de a nu-ţi găsi cuvintele...
Furia de a nu-ţi recunoaşte gândurile.
Furia de a avea prea multe gânduri pentru un creier atât de mic.
Furia de a nu putea elibera gândurile pe monitorul ce te priveşte mut, râzându-ţi în faţă.
Furia că monitorul nu este o foaie de hârtie pe care s-o mototoleşti plin de ură, având impresia că ai rezolvat o mare problemă răzbunându-te pe ea.
Furia de a orbecăi în întuneric căutând ceea ce nu poate fi găsit.
Furia de a fi spectator la propria-ţi viaţă.
Furia de a nu înţelege de ce spectacolul e atât de prost deşi nimeni nu te-a împiedicat să scrii un scenariu mai bun.
Furia de a-ţi atinge limitele.
Furia de a şti că undeva dincolo de zidul neputinţei te aşteaptă tărâmul făgăduinţei.
Furie pentru că îţi doreşti să păşeşti dincolo de zid, deşi tot ceea ce faci este să înalţi zidul în fiecare zi.
Furie pentru că ştii că cel care pune limitele eşti chiar tu.
Furie pentru ca eşti aşa cum eşti iar cei din jurul tău sunt aşa cum sunt.
Furie pentru că toţi prietenii tăi par să te înţeleagă deşi tu nu înţelegi ce se întâmplă.
Furia de a fi prea calm pentru a te exterioriza.
Furie pentru că ştii că furia e inutilă.
Furie...totul nu e decât deşartă furie.

Ce e real şi ce e închipuit?


Acum o să vorbesc puţin despre microuniversuri. Termenul nu trebuie să te sperie, fiindcă nu o mă refer la cine ştie ce teorie ştiinţifică, sau la vreun formalism matematic multi-dimenisonal, ci la perspectivele pe care le au diverşi oameni când vine vorba despre lumea şi lucrurile care îi înconjoară. Un microunivers va reprezenta, în rândurile de mai jos, prisma sau ”pâlnia” virtuală, folosită de orice om pentru a privi, într-un mod clar delimitat şi de sine stabilit, către un întreg mult mai vast (al lumii înconjurătoare).
În general, am observat căteva reguli de limitare a realităţii care sunt folosite cu regularitate şi nonşalanţă de mulţi dintre cei care, vezi Doamne, sunt cu picioarele pe pământ, nişte eroi ai încrederii în sine şi ai determinării, cu o clară imagine asupra lucrurilor care le doresc de la viaţă.
Prima regulă care ajută la clădirea oricărui astfel de microunivers este regula excluziunii selective. Ce ar însemna asta... nu cred că sunt mulţi oameni care acceptă şi integrează cu bună ştiinţă în perspectiva care o au asupra lumii şi lucruri care îi incomodează sau îi deranjează. Excluderea factorilor mai puţin plăcuţi şi păstrarea celora care corespund unei idei proprii de ”bine” şi ”acceptabil” reprezintă primul filtru care este pus în faţa unei realităţi deseori dure. Pe scurt: amăgire idilică auto-impusă -> fericire artificială.
Cea de-a doua regulă o reprezintă regula interesului sau a factorilor concentraţi. Există multe persoane cu un comportament de natură mai mult sau mai puţin obsesivă care se axează de-a lungul existenţei lor pe nişte ţeluri clare, auto-impuse sau împrumutate din surse de inspiraţie externă, care servesc drept un mini-scop de viaţă pe durata respectivă de timp în care sunt active.
Nu este o formă exagerată de ”divide et impera”, te asigur, ci o robotizare a perspectivei asupra vieţii, care ajunge să fie redusă la probleme, paşi de rezolvare şi planificări care cauzează stres, anxietate, nervozitate şi alte stări extreme, cu foarte mici variaţii sau momente de linişte în rest. Planuri în planuri sau o lipsă totală de planuri. Şi a trăi de pe o zi pe alta este, până la urmă, un plan.
Adaptabilitatea unui astfel de microunivers este minimă, dacă nu inexistentă. Oamenii care îl întreţin nu sunt flexibili sau dechişi la nou, au preconcepţii, prejudecăţi, idei fixe şi bătute în cuie până în vecii vecilor... şi nimic sau nimeni nu poate schimba asta, decât poate o minune. Pe scurt: anumiţi oameni văd doar ceea ce vor să vadă, când vor să vadă, nimic mai mult -> inerţie cerebrală, încăpăţânare şi ignoranţă.
A treia regulă, şi poate cea mai des întâlnită, este regula sinelui sau a egocentrismului. ”Eu sunt centrul universului. Alte perspective, alţi oameni, alte idei, alte vise, alte trăiri? Poate există, dar toate se învârt în jurul meu şi le pot manipula după plac, dacă doresc, sau le pot ignora/respinge cu desăvârşire atunci când utilitatea lor expiră.” Asemenea filtru dă naştere celor mai mari ignoranţi şi celor mai ”devastatori” oameni de pe planetă, aş spune.
Fiind poate doar în urma dictatorilor manipulativi cu vise de dominaţie globală, aceşti mini-controlatori aduc doar nefericire, instabilitate şi conflict în jurul lor, chit că o realizează sau nu, chit că o fac în mod conştient sau nu. Un factor important în ecuaţia acestui microunivers este şi mândria nejustificată, combinată cu un ego exacerbat, care nu lasă loc de compromisuri sau schimbări în privinţa atitudinii personale. Pe scurt: Sunt mulţi oameni care cred că, indiferent de situaţie, nimic nu e mai presus de ”numero uno”, propria persoană -> adoraţie de sine şi vanitate + ipocrizie (egoismul este deja subînţeles, fiind boala secolului, alături de prostie).
Aşa cum am încercat să arât, filtrele care pot fi impuse realităţii au foarte multe neajunsuri în ceea ce priveşte modul în care limitează sau altereză perspectiva unui om asupra universului înconjurător. Deşi le folosim uneori şi fără să vrem... pentru a scăpa de probleme sau pentru a ne permite momente de linişte şi fericire, adevărul este că realitatea merită privită în forma ei brută, fără filtre, cu o minte deschisă şi receptivă la nou. E singurul mod în care poţi spune că trăieşti cu adevărat liber, fără a fi prizonierul propriei tale iluzii, sau a unei iluzii impuse de alte persoane sau de către alţi factori constrângători.
Problema e că renunţarea la aceste filtre după o folosire îndelungată este foarte, foarte dificilă, deseori chiar imposibilă. Multora le e frică, sau sunt prea comozi să schimbe ceva în viaţa lor, oricât de mic, orice lucru care le-ar putea perturba planurile şi falsul sentiment de siguranţă pe care îl urmează prin viaţă de parcă ar fi lumina unui far în plină întunecime.
”Singura constantă e schimbarea”, spunea Śākyamuni (Buddha), iar faptul că viaţa e plină de incertidudini indiferent de maniera în care alegi să o priveşti este un lucru pe care ar trebui să îl fi realizat deja.
Anumite concluzii merită trase după o analiză îndelungată, anumite lucruri merită trăite înainte de a fi clasificate, iar anumite aspecte ale realităţii necesită multă înţelegere şi mult tact.
Ţine de tine să nu treci prin viaţă ca o gâscă prin apă şi să ai curajul, curiozitatea şi deschiderea necesară pentru a îţi descoperi propria umanitate şi nenumăratele lucruri care derivă din aceasta.
Încearcă. Uneori e tot ce trebuie să faci pentru a reuşi.

Încearcă. Întreabă-te. Realizează. Adaptează.

Geniile se nasc sau se formeaza?


Problema principala ridicata de ideea ca noi suntem produsul genelor si nimic mai mult este faptul ca noi nu ne nastem pentru a trai in izolare intr-un balon de cristal pentru tot restul vietii. Ca si fiinte umane ne nastem cu un bagaj genetic de supravietuire dar crestem si ne dezvoltam intr-un proces de interactiune continua cu mediul. Este oare natura cea care ne hotaraste viitorul?
Ce s-ar intampla cu dezvoltarea intelectului daca nu am avea nici un contact social din momentul in care ne nastem? Au existat cazuri de copiii ce au interactionat foarte putin cu societatea iar dezvoltarea creierului in care se includ limbajul si vorbirea a fost serios afectata. Daca oferim copiilor un mediu social interactiv, placut va fi benefic nu numai pentru dezvoltarea emotionala dar va crea in copil stima pentru propria persoana, va imbunatati functionarea cognitiva a creierului si dezvoltarea intelectuala. Sunt oare genele cu care ne nastem cele care formeaza un geniu? Mediul nu poate fi ignorat in dezvoltarea umana deoarece genele mostenite sunt finite insa abilitatea creierului de a dezvolta miliarde de conexiuni intre celule este infinita. Educatia, cunoasterea, invatarea si experienta, toate acestea vor influenta numarul de conexiuni noi pe care le va face creierul nostru pe parcursul vietii.
In trecut ni se spunea ca ne-am nascut cu un anumit numar de celule nervoase si daca nu le folosim le vom pierde. Oamenii de stiinta au descoperit recent ca creierul nostru dezvolta celule nervoase sau neuroni noi tot timpul dar trebuie stimulti pentru a preveni moartea acestora. Aceasta poate parea o descoperire banala dar in realitate are implicatii uriase. Schimba totul. Conteaza cu ce ne nastem dar conteaza mult mai mult ce facem cu ce avem.
Exista oare creiere de genii? Nu cunoastem inca raspunsul la aceasta intrebare. Nu exista multe creiere de genii pe care oamenii de stiinta sa le poata studia.
Einstein si-a lasat creierul stiintei si unul din cele mai notabile lucruri despre creierul lui Einstein este reteaua densa de conexiuni in comparatie cu creierul altor persoane de varsta lui. Cu alte cuvinte, creierul sau a fost exploatat la maxim. Dar nu stim daca Einstein s-a nascut cu un astfel de creier sau a fost dezvoltat in timp prin interactiunea sa cu mediul, avand o viata plina de cercetare si continua invatare. Nu cunoastem raspunsul pentru ca nu stim cum arata creierul sau cand s-a nascut.
Cand dai la o parte tot misterul din jurul unui geniu ramai cu un singur lucru. Toate geniile cunoscute si-au inceput calatoria in aceasta lume cu un creier si un organism ahtiat dupa dezvoltare. Daca inca te mai intrebi cu privire la calitatile de geniu ale copilului tau, poti inclina balanta in avantajul sau adoptand dezvoltarea acestuia inca din copilarie. Copilul tau poate citi si invata matematica de la o varsta frageda. Aceste calitati dezvoltate vor imbunatati abilitatea copilului de invatare pe parcursul vietii.

miercuri, 29 aprilie 2009

Transa cititorului


M-am apucat sa rasfoiesc o revista si m-am trezit dupa cateva minute ca au aparut emotii noi pe care nu le aveam cand am inceput lectura. Mi-am dat seama ca am pierdut notiunea timpului si am petrecut mai mult timp rasfoind uneori cu agitatie paginile in cautarea unei alte stari sau alteori ramanand cateva minute privind usor contemplativ la o imagine. Intr-un final am terminat lectura dar eu inca am ramas in alt univers. Un univers hipnotic al emotiilor intense si al senzatiilor pure.

Trecut, prezent, viitor - ce alegem?


"The best thing about the future is that it only comes one day at a time." - Abraham Lincoln
"Cel mai bun lucru referitor la viitor este ca vine in doze de cate o zi." - Abraham Lincoln

Mi-au cazut ochii pe citatul lui Abraham Lincoln si mi-am lasat gandurile sa zburde libere. Mi-au venit in minte diverse intamplari si imagini.
M-am imaginat pe mine cu un picior in trecut si cu celalalt in viitor, incercand prin aceasta echilibristica nenaturala sa evit prezentul...Nu am reusit sa stau prea mult in pozitia asta si am revenit cu ambele picioare in prezent, singurul pe care il pot atinge, vedea, simti, auzi si mirosi chiar acum.
Si mi-am dat seama ca totul este un mare calendar de birou din care trecutul lipseste cu desavarsire,foile respective au fost deja rupte si poate chiar si arse. Prezentul este precum un semn de carte care indica pagina la care am ajuns. Iar multimea de foi ramase sunt viitorul care, la un moment dat, va deveni prezent.

Si am inteles ca, simtindu-mi corpul, revin cu toate simturile in prezent, locul in care nu exista nimic din durerea trecutului sau din spaima viitorului.

Cinematograful vietii


Viata este ca un film...Privita de multi,aplaudata,apreciata dar si criticata...Un film ce are si publicitate ce ne intrerupe sirul viselor la care ne gandim in cele mai frumoase momente.O sala in care doar eu sunt singurul privitor al filmului derulat in fata ,mea mort imi reprivesc viata.Nu platesc biletul la intrare in cinema,l-am platit pe parcursul vietii.Actiunea imi este cunoscuta ,scoasa parca din realitatea traita ,dar visele parca nu erau asa,proiectia alb negru a gandului meu privita prin prisma unui videoproiector ce imi afiseaza clipele ce le-am ratat,clipe de iubire de dezamagire.Poate ca cele mai mari regrete sunt cele ca nu am pretuit tot ce am vazut,revad filmul ce m-a marcat o viata intreaga si dau vina pe regizor.Dar cine e regizorul...Noi oamenii ce nu pretuim fiecare clipa,omul ce lasa fiecare secunda sa se scurga fara a sti sa seducem clipele abandonate,clipele ce ne-au ridicat candva si le-am uitat imediat cum am iesit din sala de cinema.
Ies cu privirea in jos si privesc covorul rosu pe care am pasit pentru ultima data si ma uit la casa de bilete unde este o coada interminabila,ma uit in ochii celor ce vor sa vizioneze acest film si imi dau seama ca toti vor realiza acelas lucru ca si mine...Ca uneori filmele sunt realitate si scenariile sunt vorbele ce le rostim zi de zi,nu exista recuzita,dubla sau actori,existam noi....

Cinematograf al mintii mele
Privesc uimit catre stele
Si vreau si eu sa fiu
O stea pe cerul fumuriu
Sa fiu aplaudata candva
De publicul ce ma va aprecia
Si regret acum la final
Cu gandul meu moral
Ce ma face a ma gandi
Ca intr-o zi si eu voi clipi
Si voi uita de filmul meu
Actor in viata raman mereu

marți, 28 aprilie 2009

Sa ascultam vocea sufletului...


Există multe voci de care putem asculta in momentele de cumpana ale vietii noastre.
Una e vocea îndoielii, care pune totul sub semnul întrebării şi iţi subminează cele mai dragi vise.
Alta e vocea fricii, care te trezeşte în noapte cu transpiraţii reci. Mai e vocea autorităţii, care iţi dă reguli de urmat. E vocea părintească, ea te învaţă cum să te protejezi. E vocea prietenului, care iţi spune ce ar face în situaţia ta. E vocea raţiunii, care analizează opţiunile, arătându-ţi o cale logică. Şi mai pot fi vocile îngerilor şi ale ghizilor tăi spirituali, care iţi oferă sfaturi înţelepte.
Dintre toate aceste voci, una singură contează: vocea propriului tău adevăr intrinsec. În interiorul fiinţei tale există o cunoaştere care nu are nevoie de cuvinte. Poate fi un sentiment interior care se exprimă în orice mod, a cărui prezenţă o recunoşti. Aceasta prezenţă este sinele tău înalt, infinit mai înţelept şi mai iubitor, care vede cea mai bună alegere pe care o poţi face chiar acum.
Retrage-te într-un loc liniştit şi descoperă-l acolo. E liniştea de dincolo de zgomotul fricii, e sentimentul de siguranţă de sub toată tulburarea neliniştii. E adevărul care rezonează în trupul tău când el e liniştit şi nemişcat. Nu întreba de ce lucrurile sunt aşa cum sunt.
Nu intreba ce se va întâmpla în secunda următoare. Întreabă „Ce fac acum?”. Întreabă „Cum pot aborda situaţia asta?”. Acestea sunt întrebările la care intuiţia iţi răspunde prompt şi adevărat. Uneori te sfătuieşte la linişte şi aşteptare, la o răbdare adâncă, doar la atenţie şi observaţie. Şi apoi, brusc, te îndeamnă la acţiune rapidă şi curajoasă.
Învaţă să fii atent la această voce. Învaţă să asculţi acel sentiment interior. El e răspunsul. Fii profund relaxat şi, totuşi, profund conştient. Îmi doresc să ne auzim propriul adevăr cu claritate şi să-l urmăm.
Vom greşi mai puţin.

"Am lăsat în urmă atâtea mări şi greşeli
încât mă întreb, de ce trebuiau toate acestea?
De ce trebuiau remuşcări pentru a învăţa să iubim?
De ce trebuiau toate acestea, de ce?
Da, trebuiau.
Trebuiau, poate.
Trebuia poate să fim mai întâi vinovaţi
pentru a învăţa să iubim.
Trebuia să greşim
pentru a cunoaşte sfârşitul greşelii
şi poate numai cei ce-au fost la Troia au dreptul să spună
că ştiu totul despre iubire şi ţărm.
Nimeni nu va cunoaşte vreodată mai bine ca noi
ce înseamnă iubirea, pentru că nimeni
n-a pierdut-o şi n-a visat-o ca noi Pentru că
nimeni n-a trebuit să tacă mai dureros decât noi
cu speranţa că-ntr-o zi vom striga: iată ţărmul! Pentru că
nimeni n-a privit ca noi steaua prăfuită a singurătăţii
luminându-ne mâinile
în vreme ce ne-acopeream ochii ca să ne-aducem aminte mai bine.
Şi iarăşi cerul aşa cum îl ştiu, strălucind după ploaie,
şi mă întreb, poate, pentru ultima oară.
De ce trebuiau toate acestea, pe care nu le mai pot răscumpăra
decât iubind şi mai mult ţărmul
pe care stau şi visez că voi ajunge într-o zi?
Şi mai ales de ce suntem noi vinovaţi că toate acestea au fost?
Când eu n-am vrut decât să rămân credincios.
Când noi n-am vrut decât să fim asemenea păsărilor
cărora nu le pasă nici de zei, nici de timp."

Octavian PALER - "Cei care-am fost in Troia"

Stiti ce fiinta vegetala sunteti?



Verdele proaspat si viu care acopera parcurile orasului si palcurile amenajate intre blocuri m-a inspirat hotarator si m-a determinat sa aleg pentru astazi o tema mai relaxanta, ca o invitatie la deconectare si reverie, dar si pentru a ne reaminti ce seve si ce energii circula prin interiorul fapturilor noastre, sa vedem cu ce intrupare din lumea minunata a copacilor ne asemanam si ne infratim...
Ce copac ti se potriveste in functie de data nasterii? Care este personalitatea ta in functie de acest copac?

>23 decembrie - 1 ianuarie ? MAR

>2 ianuarie - 11 ianuarie ? BRAD

>12 ianuarie - 24 ianuarie ? ULM

>25 ianuarie - 3 februarie ? CHIPAROS

>4 februarie - 8 februarie ? PLOP

>9 februarie - 18 februarie ? CURMAL

>19 februarie - 29 februarie ? PIN

>1 martie - 10 martie ? SALCIE

>11 martie - 20 martie ? TEI

>21 martie - STEJAR

>22 martie - 31 martie ? ALUN

>1 aprilie - 10 aprilie ? SCORUS

>11 aprilie - 20 aprilie ? ARTAR

>21 aprilie - 30 aprilie ? NUC

>1 mai - 14 mai ? PLOP

>15 mai - 24 mai ? CASTAN

>25 mai - 3 iunie ? FRASIN

>4 iunie - 13 iunie ? CARPEN

>14 iunie - 23 iunie ? SMOCHIN

>24 iunie - MESTEACAN

>25 iunie - 4 iulie ? MAR

>5 iulie - 14 iulie ? BRAD

>15 iulie - 25 iulie ? ULM

>26 iulie - 4 august ? CHIPAROS

>5 august - 13 august ? PLOP

>14 august - 23 august ? CURMAL

>24 august - 2 septembrie ? PIN

>3 septembrie - 12 septembrie ? SALCIE

>13 septembrie - 22 septembrie ? TEI

>23 septembrie - MASLIN

>24 septembrie - 3 octombrie ? ALUN

>4 octombrie - 13 octombrie ? SCORUS

>14 octombrie - 23 octombrie ? ARTAR

>24 octombrie - 11 noiembrie ? NUC

>12 noiembrie - 21 noiembrie ? CASTAN

>22 noiembrie - 1 decemrbie ? FRASIN

>2 decembrie - 11 decembrie ? CARPEN

>12 decembrie - 21 decembrie ? SMOCHIN

>22 decembrie - FAG

ALUN ? intr-un cuvant, esti o persoana extraordinara. Esti plina de sarm, de umor. Stii cum sa lasi o impresie placuta. Lupti pentru cauze sociale sau politice. Esti un pic cam schimbatoare, dar esti onesta, perfectionista. Iti doresti ca si ceilalti sa fie corecti cu tine.

ARTAR - cuvantul care te defineste este independenta spiritului. Nu esti o persoana comuna. Esti plina de imaginatie si treci drept o persoana originala. Esti rezervata, dar ai incredere in tine. Iti plac experientele noi. Ai o memorie foarte buna si inveti foarte usor. Ai o viata sentimentala complicata si iti doresti sa ii impresionezi pe ceilalti.

BRAD - cuvantul care te defineste este misterul. Te descurci foarte bine in situatii de stres, admiri frumosul, tii foarte mult la cei apropiati si ai face orice pentru ei. Esti foarte sociabila si iti place sa lenevesti dupa ce muncesti mult. Esti relativ modesta, nu esti egoista. Nu prea ai incredere in ceilalti, desi iti place sa ai cat mai multi prieteni. Uneori esti incapatanata. Esti o persoana de incredere.

CARPEN - cuvantul care te defineste este bunul gust. Ai o frumusete rece, te preocupa aspectul exterior si vrei sa fii mereu in forma. Iti doresti o viata cat mai confortabila, cat mai disciplinata. Partenerul tau trebuie sa aiba un suflet bun si sa fie sensibil. Visezi la parteneri neobisnuiti, dar arareori ramai alaturi de unul nonconformist. Nu ai incredere in oameni, esti nesigura pe tine.

CASTAN - cuvantul care te defineste este onestitatea. Esti o prezenta impunatoare. Ti-ai dori sa se faca dreptate intotdeauna. Esti un diplomat innascut, iti place sa lucrezi mult, uneori dai impresia de superioritate. Esti sensibila la dorintele si nevoile celorlalti, esti o prezenta foarte placuta. Uneori, simti ca nu te intelege nimeni. Tii foarte mult la familie, esti fidela in iubire si ceri acelasi lucru din partea partenerului.

CHIPAROS ? cuvintele cheie sunt credinta, loialitatea. Esti puternica, te adaptezi foarte usor. Profiti de viata la maxim, chiar daca anumite aspecte nu iti plac sau nu esti de acord cu ele. Te straduiesti sa fii multumita de tine. Esti optimista si este foarte important pentru tine sa fii independenta financiar. Iti doresti foarte mult sa fii iubita, urasti singuratatea, esti foarte pasionala, dar gasesti foarte greu un partener care sa te multumeasca. Ai tendinta de a fi neglijenta, vrei sa inveti cat mai multe. Ai nevoie ca persoanele din jurul tau sa aiba nevoie de tine.

CURMAL ? cuvantul care te defineste este increderea. Esti o persoana puternica, stii cum sa te adaptezi in orice situatie. Ai o sanatate buna si ai multa incredere in tine. Nu esti deloc timida si esti un foarte bun orator. Multi considera ca adopti un aer de superioritate. Esti convinsa ca nu exista decat o singura mare iubire. Esti capabila sa iei decizii rapid.

FAG - cuvantul care te defineste este creativitatea. Ai mult bun gust, te preocupa aspectul tau exterior, ai o viata foarte bine organizata, esti chibzuita. Esti un bun lider, nu iti asumi riscuri prea des, esti rationala. Iti place sa fii mereu in forma.

FRASIN ? cuvantul care te defineste este ambitia. Esti foarte atractiva, plina de viata, impulsiva. Nu pui criticile la suflet, esti foarte inteligenta, ambitioasa. Iti place sa te joci cu focul, dar esti o persoana de incredere. Ai nevoie sa fii in centrul atentiei, motiv pentru care uneori esti considerata egoista. Ai nevoie de multa iubire si sprijin emotional.

MAR ? cuvantul care te defineste este iubirea. Esti linistita si timida uneori. In schimb, esti seducatoare, sensibila, esti fidela, ai nevoie sa iubesti si sa fii iubita. Ai numeroase talente, iubesti copiii, esti foarte generoasa si ai nevoie de un partener foarte afectuos si tandru.

MASLIN ? - cuvantul care te defineste este intelepciunea. Iti place soarele, caldura. Esti rationala, echilibrata. Eviti violenta si agresiunea de orice fel. Esti o adevarata justitiara, esti sensibila, empatica, nu esti geloasa. Iti place sa citesti. Cauti compania oamenilor sofisticati.

MESTEACAN ? cuvantul care te defineste este inspiratia. Esti o prezenta eleganta, plina de viata, atractiva, prietenoasa. Nu esti pretentioasa, ci esti chiar modesta. Nu iti pla lucrurile in exces, iti place viata in natura. Ai o imaginatie bogata, dar stai prost la capitolul ambitie. Lasi impresia unei persoane extrem de calme.

NUC - cuvantul care te defineste este pasiunea. Esti nelinistita, ai o fire formata din numeroase contraste. Uneori esti egoista. Ai o ambitie fantastica, dar nu esti foarte flexibila. Esti un partener dificil. Esti un foarte bun strateg. Esti foarte geloasa si pasionala. Nu accepti compromisuri.

PIN - cuvantul care te defineste este pacea. Iti doresti pace si armonie in toate aspectele vietii. Iti place sa ii ajuti pe ceilalti, nu esti pasionata de moda, ci preferi sa iti creezi propriul stil. Esti prietena tuturor. Esti plina de compasiune. Iubesti din tot sufletul, faci orice pentru dragoste, dar inchei relatia imediat ce afli ca sentimentele ti-au fost tradate. Ai nevoie de afectiune si de sprijin moral, pentru ca nu stai bine al capitolul incredere in sine.

PLOP - cuvantul care te defineste este incertitudinea. Esti foarte talentata, dar nu ai foarte mare incredere in tine. Poti fi extrem de curajoasa daca este nevoie. Esti o fire singuratica, iti place filosofia. Esti o persoana de incredere si foarte serioasa.

SALCIE - cuvantul care te defineste este melancolia. Nu te descurci bine in situatii de stres, iti place viata in sanul familiei. Esti o fire visatoare si esti plina de speranta. Esti empatica, admiri frumosul, iti place sa calatoresti. Uneori esti capricioasa. Te caracterizeaza onestitatea si esti usor influentabila. Ceri foarte mult din partea celor din jur. Ai o intuitie buna si ai tendinta de a suferi in dragoste pana iti intalnesti alesul. Iti place sa ii faci pe ceilalti sa zambeasca.

SCORUS - cuvantul care te defineste este sensibilitatea. Esti plina de sarm si esti o fire vesela, altruista. Iti place sa fii in centrul atentiei, esti nelinistita. Esti dependenta si independenta in acelasi timp. Esti pasionala, ai o fire artistica si esti foarte foarte sensibila. Nu ii ierti pe cei care ti-au gresit. Ceilalti iti cauta compania.

SMOCHIN - cuvantul care te defineste este ratiunea. Esti foarte puternica, ai multa vointa, esti onesta, loiala, independenta, nu iti plac polemicile. Poti sa lucrezi pana la epuizare daca iti doresti ceva din tot sufletul. Iti place viata si iti place sa fii inconjurata de prieteni. Iti plac copiii si animalele. Esti o iubita foarte pasionala. Ai un simt al umorului dezvoltat, ai o fire artistica si esti foarte inteligenta.

STEJAR - cuvantul care te defineste este curajul. Esti robusta, curajoasa, puternica, rationala. Nu iti plac schimbarile, ai picioarele bine infipte in pamant si esti o persoana de actiune.

TEI - cuvantul care te defineste este neincrederea. Esti inteligenta, iti place sa muncesti. Acccepti ce iti ofera viata, dar mai intai incerci sa transformi problemele in ocazii favorabile. Nu te descurci prea bine fata stresului, iti plac vacantele departe de casa. Uneori pari a fi de neclintit, dar in realitate esti foarte sensibila. Ai sacrifica totul pentru familie si prieteni. Ai multe talente, dar nu prea te folosesti de ele. Poti fi un lider bun. Esti geloasa uneori, dar extrem de loiala.

ULM - cuvantul care te defineste este nobletea. Te imbraci mereu cu mult bun gust. Nu prea ii ierti pe cei care ti-au gresit. Esti modesta, vesela, iti place sa conduci si urasti sa fii obedienta. Iti place sa iei decizii in locul altora, esti generoasa, esti inzestrata cu simtul umorului.

Exista viata de dupa blogg?


Mi-a retinut atentia un articol vechi dar interesant publicat de revista "Money Express" sub semnatura lui Radu Tataru-Marinescu, intitulat chiar asa, "Exista viata dupa blog ?", ca ecou al aparitiei in " The New York Times" a unui comentariu pe aceasta tema, foarte dezbatut de blogosfera.
Concluzia articolului e aceea ca bloggingul e o meserie care poate ucide. Sau poate ca nu ?
Voi transpune in cele cu urmeaza cateva extrase semnificative din reflectiile si comentariile analistului roman pe marginea acestei problematici.
Teoria lui Matt Richtel, autorul articolului din "The New York Times", e aceea ca bloggingul a devenit un fel de „sweatshop“ al epocii digitale. Richtel pleaca de la trei evenimente nefericite, carora le gaseste o cauza comuna: stresul pe care-l implica bloggingul full-time si care, la un moment dat, are consecinte ireversibile.
BLOGGINGUL SI INIMA. Unul dintre aceste evenimente e moartea, in urma cu trei saptamani, a lui Russel Shaw, un blogger de 60 de ani care scria pe teme tehnologice. Cauza mortii? Atac de cord. Al doilea eveniment e tot un deces: in decembrie, un alt blogger IT – Marc Orchant, in varsta de 50 de ani – a murit din cauza problemelor cu inima. Cel de-al treilea eveniment, desi intregeste, dupa opinia lui Richtel, imaginea unei meserii stresante, care incepe sa faca victime, a avut totusi happy-end: bloggerul Om Malik, in varsta de 41 de ani, a supravietuit unui infarct – iar acesta s-a petrecut tot in decembrie. In plus, scrie Matt Richtel, si alti bloggeri profesionisti se plang de scaderi sau de cresteri in greutate, insomnii, extenuare si alte simptome din aceeasi gama, provocate – se pare – de stresul caruia trebuie sa-i faca fata. Sigur, jurnalistul de la „New York Times“ spune ca nu exista nici un diagnostic oficial de „moarte prin blogging“ si ca „decesul prematur a doi oameni nu se califica drept epidemie“.
Nu exista certitudini, adauga el, nici legate de faptul ca stresul muncii pe care o faceau ar fi contribuit la moartea lor – dar prietenii si familia isi pun totusi problema pericolelor pe care bloggingul le presupune.

STRES DIGITAL. Este intr-adevar o astfel de meserie mai stresanta decat altele? Probabil ca da – Internetul e unul dintre cele mai competitive medii. Daca ar fi sa facem o comparatie cu media traditionale, pentru jurnalistul de ziar unitatea de masura e ziua, iar pentru blogger e minutul sau secunda. Daca esti blogger, intamplarea petrecuta azi nu mai are nici o valoare maine – subiectul va fi fost abordat de zeci, sute sau mii de bloguri intre timp, in functie de anvergura evenimentului. In plus, un blog care nu e actualizat zilnic – uneori de 4-5 ori pe zi – isi pierde cititorii si, in cele din urma, avantajul competitiv. Nu e vorba aici de cei ce au bloguri de placere – mult comentatul articol din „The New York Times“ vorbeste de cei care-si castiga existenta scriind pe blog, fie ca o fac pe cont propriu sau sunt platiti de companii.
Pana la urma, de ce a starnit articolul atatea controverse? Pe de o parte sunt cei care sunt de acord cu Matt Richtel, care confirma teoria ca un blog nu e doar o jucarie interesanta, ci presupune, pentru multi, munca. Iar „bloggingul pana la moarte“ arata ca poate fi o meserie serioasa – la urma urmei, nimic nu e mai serios ca moartea. De cealalta parte se situeaza cei a caror atitudine a fost „sa nu ne luam prea tare in serios“. Jason Lee Miller, de pilda, scrie pe webpronews.com ca nu-si mai aminteste de cand n-a mai citit in „New York Times“ un articol care „sa nu convinga, ei bine, pe nimeni“, pentru ca autorul lui ar fi facut „greseala clasica de a dezvolta o teza si a se tine de ea pana cand gaseste oarece dovezi“. Sfatul lui: o teza buna vine dupa o cercetare, nu inainte.
RISCURILE MESERIEI. Richtel e acuzat in plus ca, desi a vorbit cu multi bloggeri, a omis acele opinii care-i contraziceau ipoteza. „Am fost intervievat (pentru articol – n.r.). Dar cam stiam ca nu voi fi citat in articolul final, deoarece interpretarea mea era diferita de cea a lui Matt Richtel“, scrie Larry Dignan, redactorul-sef al ZDNet si director editorial al TechRepublic. Totusi, ca si Richtel, si Dignan spune ca bloggingul poate fi stresant si innebunitor – dar isi pune o intrebare. E mai greu sa fii blogger decat avocat de corporatie? Sau broker de credite ipotecare? Sau trader la un hedge fund? Sau agent FBI? „Scriem ca sa putem trai, da, toata ziua, dar nu trebuie sa ne imbracam in costum“, adauga Dignan. I se mai reproseaza lui Richtel ca trei evenimente similare nu creeaza totusi un trend. Cazuri extreme se gasesc oriunde: cei care joaca World of Warcraft pot deveni atat de dependenti incat nu mai mananca si nu mai dorm – unii ajung sa moara cu capul pe tastatura. Sa nu mai vorbim de versurile lui Marilyn Manson care i-au facut pe unii fani sa se sinucida. In plus, si oamenii cu alte meserii mor de infarct; iar riscul de afectiuni cardiace creste odata cu varsta.
Se mai spune pe buna dreptate " ca trei evenimente nu fac o tendinta. Nici sase. Ai nevoie de opt decese la mia de bloggeri ca sa te apropii macar de norma."
Faptele din articolul cu pricina pot fi interpretate totusi si in alta cheie. Din zeci, chiar sute de mii de bloggeri, trei au suferit infarcte in ultimele luni: doar doi au murit, cel de-al treilea a supravietuit. Concluzia: bloggingul te poate proteja de afectiuni cardiace.

In ceea ce ma priveste am o viziune optimista legata de implicatiile acestei pasiuni a bloggeritului pentru sanatatea noastra: atata timp cat nu se va face abuz si exces de acest instrument atractiv, pastrand un echilibru dinamic cu celelalte activitati impuse de firescul uman dar si de modernismul din cotidian, consider ca putem tine rational si sub control perfect acest potential risc, transformadu-l cu arta si intelepciune in beneficiu si mijloc de comunicare, instruire si relaxare. Si sper sa nu ma insel.

luni, 27 aprilie 2009

din mine


Crezi in dorinte?
Nu imi mai este frica de noapte...mi-a daruit prea multe.Dupa 12 incepe visul.Dar nu mai e vis ci realitate pura.N-as vrea sa ma mai trezesc din ea si mi-e frica de se va termina.II sclipesc ochii!De ce nu,daca fiecare atingere dezvaluie alt mister si fiecare parte din mine trece prin el pentru a se preface in fum...si ma inspira nesatul.Desenez orice,oricand...creez din nimic parfumuri si-l port la gat pana cand nu ramane nici urma de el.
Ma-nconjoara doua brate si buzele-mi pecetuiesc cuvantul:mi-e atat de suficient totul. Zambesc pentru ca lacrimile au trecut demult.Sunt ca un copil ce lasa-n urma fluturi imaginari la fiecare pas.Nu vreau sa ma abtin!Muzica suna altfel...e vibranta.Imi strabate corpul si-l lasa dorind.Ma pierd,de cand nu m-am mai pierdut asa...
Nu pot scrie cand sunt fericita.Este singura stare pe care nu o pot transpune in cuvinte.
Miezul noptii si o dorinta,asa a inceput totul...
Eu cred!

Samuel Morse , inventatorul codului Morse


In 27 aprilie 1791 (†1872) s-a nascut Samuel Morse , inventatorul codului Morse. A realizat în anul 1837 un aparat electromagnetic pentru telegrafie, brevetat în 1840 şi a inventat în 1838 alfabetul care-i poartă numele, folosit şi în prezent.

Alfabetul Morse este o metoda de transmitere a informatiei folosind secvente standardizate de semne sau pulsatii scurte si lungi - cunoscute in mod comun ca “puncte” si “linii” - pentru litere, cifre si caracterele speciale specifice oricarui mesaj.Datorita dezvoltarii ulterioare a comunicatiilor si folosind o gama larga de unde electromagnetice folosind metode mai avansate tehnologic, utilizarea alfabetului Morse a devenit in zilele noastre, intr-un fel, desueta si aproape uitata.

Totusi, exista domenii de utilizare, asa cum ar fi navigarea maritima si aeriana, precum si comunicarea radioamatoare (ce foloseste unde electromagnetice continue), in care folosirea inventiei americanului Morse este de neinlocuit. De fapt, codificarea Morse este singura modalitate digitala de modulare si transmitere a informatiei care poate fi folosita eficient si citita usor de catre oameni, fara a necesita existenta unui computer, fapt care permite transmiterea digitala a informatiei pe canale de comunicare destinate transmiterii sunetelor si deci a vocii umane.

Exista un alfabet Morse international, care este compus din sase elemente diferite:

1. semn scurt, denumit punct sau dit (•);
2. semn lung, denumit linie, dash sau dah (–);
3. un spatiu liber intre caractere (intre puncte si linii);
4. spatiu scurt (intre litere);
5. spatiu mediu (intre cuvinte);
6. spatiu lung (intre propozitii).

duminică, 26 aprilie 2009

Imperfect dar ideal…

Inchid ochii si parasind cotidianul, evadez intr-o lume individuala, in irealitatea mea. Intr-un cadru lipsit de finitate unde optimismul este realist si personificarea ambiantului nu este pur fictiva.
Sa ma plimb pe un deal inverzit si sa las ploaia de vara sa-mi spele cu stropii ei mari toate gandurile ingrijorate si toate intrebarile fara raspuns. Sa nu-mi pese ce va fii, sa nu vad ce a fost.
Sa ma opresc, apoi, odata cu ploaia si sa privesc la orizont zarind un curcubeu ce nu profetizeaza speranta ci frumusetea naturala, aici nu ai nevoie de speranta.
Sa raman profund uimita privind cu ochii care vad dincolo de materie, armonia intregului si sa radiez de incantare realizand ca fac parte din el.
Sa ma arunc apoi in iarba deasa, uda si rece, de un verde aprins ce se asorteaza cu senzatia racoritoare oferita de ploaie… si atingand pamantul inca incins sa raman nemiscata bucurandu-ma de cel mai revigorant decor pasnic.
In cele din urma, impacata cu sinele sa ma las cucerita de literele unei carti ce-mi ridica sufletul deasupra curcubeului care ma vegheaza langa soare, si sa ma indragostesc de ea, pagina cu pagina, intr-un decor perfect, decupat de la marginea irealitatii ce confera calmul si caldura primitoare a unei biblioteci care geme de cunoastere.
Sa iubesc razele soarelui cu siguranta ca nici un nor nu-l poate acoperii, sa dainuiesc lenesa printre copaci ce nu se vestejesc si nu obosesc, flori ce nu se ofilesc, intr-o lume a nemuririi unde lenevia dezmierdatoare este starea sublima, doar din ea, cu ea, poti atinge apogeul fanteziei.
Apoi ma trezesc si realizez blasfemia. de ce as vrea o lume perfecta? Perfectionismul meu devine brusc un defect in lumea asta minunat de imperfecta. Imperfectiunea e tot ce avem si tot ce ne trebuie, mereu deosebita si niciodata indeajuns de evoluata…
Avem nevoie de ignoranti, de griji, de cauzele care ne infierbanta sangele, de amagiri care in timp ne dau taria pietrelor de rau, de asaltul durerilor coplesitoare ce ne aduc aminte ca suntem, pana la urma...oameni.

Cutremur...


Un cutremur de pamant cu magnitudinea de 5,3 grade pe scara Richter s-a produs sambata, 25 aprilie 2009 ora 20:18, in Vrancea, la adancimea de 96 km. Seismul s-a simtit puternic in Bucuresti, Focsani, Iasi si Constanta. De asemenea, miscarile seismice s-au simtit si in Chisinau (Republica Moldova) si in Varna (Bulgaria).Voi ati simtit cutremurul?Ce faceati in acel moment?

Poezia scrisa de Adrian Paunescu la scurt timp dupa cutremurul de la ora 20.25

Cutremur în direct
de Adrian PĂUNESCU

Deodată, prin cutremur, se reaşează toate
Valorile umane le redescoperim,
Simţind că-n fiinţa noastră sporeşte-un ţintirim
Şi inima mai tare şi mai spăimoasă bate

Aşa-i că-i dusă dracu’ oricare vanitate?
Aşa-i că rangul însuşi e-un amănunt infim?
Deodată, prin cutremur, trăim, cum şi murim
Şi ochii în orbite se-nvârt pe deşălate.


Averile enorme, puterea fără saţiu,
Orgoliile înseşi, cu tot veninul lor,
Se prăbuşesc în sine şi conturile mor,
Noi înşine pornind-o nesprijiniţi prin spaţiu.


Cutremurul în două deodată ne desparte,
Nici pregătiţi de viaţă, nici pregătiţi de moarte.

sâmbătă, 25 aprilie 2009

Fir de viata


Am aflat, intr-o zi de ce fluturii traiesc doar o zi. Nu mi-a spus nimeni... raspunsul a venit din mine, pur si simplu am rostit: "pentru ca iubesc"
Cei ce au noroc,isi petrec scurta viata dansand dansul iubirii si fac asta cu intensitatea si viata lor pare o vesnicie pe langa lunga si trista noastra viata o viata fara nimic intens..
Intr-o zi apre sfarsitul primaverii am gasit in gradina un fluture,avea aripa franta,dar traia, am intins degetul spre el si s-a urcat in palma mea. Nu stiam ca un fluture se poate apropia asa de un om. S-a lipit intr-un mod ciudat de mine. Poate pentru ca intr-un fel eram la fel singuri cu aripile frante obositi asteptand o ultima clipa...
L-am lasat in gradina, printre flori, intr-o dupa-amiaza de mai, invaluit in aroma florilor, un fluture alb, fara fir de culoare...

Prin infinit


Prin vant visez aievea
Ca pe frunze plutesc
Si prin voia vantului pornesc
Spre marginea infinitului
Spre marginea timpului
De nicaieri...

Prin ploaie visez aievea
Ca pe stropi plutesc
Si asa pornesc
Spre marginea imaginarului
Spre marginea realului
Fara ideal...

Un fulg as vrea sa prind
De marginea ascutita
In neant sa il arunc
Lumina sa aduca

Roua as vrea sa o adun
Intr-un caus de cristal
Imaginarul sa bea
Realul fara ideal

Lacrimile sa le culeg
Amarul sa il strang
Suferinta toata
Infinitului sa simta
Timpului sa inteleaga.

Un citat...


"Ce speri, ţesând la nesfârşit capcane reticulare, de cuvinte, ca un păianjen nebun care-şi întinde pînza numai pentru ca s-o lase să strălucească o clipă la soare si apoi s-o părăsească? În plasă se agaţă doar fantome, imagini vechi, voci zgomote, rumori, parfumuri, invizibile forme, presimţite. Ele te paralizează dulce, te sug, vampiri vechi care nu vor sa moară." Simona Popescu- Exuvii

vineri, 24 aprilie 2009

Cat esti de creativ?




You Are 87% Creative



You are an incredibly creative person. For you, there are no bounds or limits to your creativity.

Your next creation could be something very great... Or at least very cool!




Am facut quizul acesta si mi-a placut ce a iesit pentru ca e adevarat.Daca doresti sa iti faci acest test intra pe http://www.blogthings.com/howcreativeareyouquiz/

Cunoastere interzisa


Mai jos sunt titlurile unor carti care au fost interzise de-a lungul vremii in diferite colturi ale lumii, motivele fiind mai mult sau mai putin justificate.

1. Este sustinut faptul ca Odiseea lui Homer a fost prima carte interzisa, deoarece imparatul Caligula se temea ca marea epopee sa nu retrezeasca idealurile de libertate ale grecilor.

2. Fahrenheit 451, roman scris de Ray Bradbury, a asteptat sase luni pana sa fie tiparit, existand chiar si sansa de a nu aparea deloc. Chiar si 1984 al lui George Orwell a fost definit ca un titlu clasic al literaturii "conspirationiste", incat autorul a fost trimis in judecata de catre tribunalul din Jackson County, Florida sub acuzatia ca "romanul este procumunist si are un limbaj licentios".

3. Aventurile lui Huckleberry Finn de Mark Twain este o carte inca interzisa in unele scoli din America, motivul fiind ca in cuprinsul ei se gasesc multe invective rasiste.

4. Biblia este interzisa in Arabia Saudita pentru ca nu reflecta credinta islamica. Spre exemplu, William Tyndale a fost spanzurat in 1536 pentru traducerea catorva capitole.

5. Codul lui Da Vinci de Dan Brown este interzis in Malaezia deoarece ofenseaza minoritatea crestina.

6. Lolita de Vladimir Nabokov este interzisa in Arabia Saudita si Iran pentru "apologia" pedofiliei.

7. Versetele satanice de Salman Rushdie este cea mai faimoasa carte interzisa in prezent. Autorul se ascunde in Anglia deoarece i s-a emis o fatwa prin care acesta este condamnat la moarte.

8. Coliba unchiului Tom de Harriet Beecher Stowe a fost interzisa atat in Rusia tarista, cat si in statele din sudul SUA, fiind acuzata de Asociatia Afroamericanilor pentru portretizari rasiste si pentru folosirea termenului "nigger". (acelasi lucru s-a intamplat si cartii "Pe aripile vantului").

9. Chemarea salbaticiei de Jack London a fost interzisa in 1929 in Italia si Iugoslavia, fiind arsa pe rugurile naziste in 1933. Motivul: tortionarii urau cainii de sanie.

10. Graficele de M.C. Escher au fost interzise in Scoala elementara Maldonaldo in Tucson, Arizona in 1994 pe motiv ca incita la pornografie.

11. Coranul a fost interzisain Rusia sovietica in 1926.

12. Mein Kampf de Adolf Hitler este interzisa in: Olanda, Franta, Austria, Mexic, Spania, Danemarca si Argentina. In Turcia, 2005 aceasta carte a fost desemnatate bestseller.

13. Regele Lear de Shakespeare a fost interzisa in Anglia natala pana in 1838, cand piesa a fost editata si jucata necenzurat. Opera Hamlet a fost interzisa in anul 1978 in Etiopia pe motiv de incurajare a rasismului.

14. Originea speciilor de Charles Darwin a fost interzisa in Statele Unite pana in 1967, pentru ofensa la adresa puritanilor americani.

15. Harry Potter de J.K. Rowling este interzisa in multe biblioteci si librarii in Statele Unite, pe motiv ca ii incita pe cei mici la acte de vrajitorie.

16. Povestile Fratilor Grimm au fost interzise in 1994 in liceele din Arizona, deoarece acestea contureaza portretizari negative si vulgare ale personajelor feminine, facand si referiri antisemite.

17.Rosu si negru O singura editie, cea din 1830, din volumul lui Stendhal a aparut in timpul vietii sale. Din cauza anticlericalismului exprimat in povestea ascensiunii si a decaderii lui Julien Sorel, Biserica Catolica a interzis cartea.

18. Fructele maniei Istoria fermierilor saraci din Oklahoma, nevoiti sa migreze in timpul Marii Depresiuni, i-a adus lui John Steinbeck acuzatia de propaganda socialista, cartea, aparuta in 1939, fiind considerata "voit exagerata".

19.Oameni Si Soareci- Desi a avut succes la aparitie (1937), unii librari au refuzat sa vanda romanul lui John Steinbeck despre un cuplu de fermieri saraci, pe motiv ca promoveaza eutanasia, limbajul vulgar si rasismul.

joi, 23 aprilie 2009

Dincolo de spectacol...


Traim un timp ciudat. Inaltam osanale libertatii din perspectiva unei neobisnuite necesitati. Indemnul "Gandeste liber" este atat de interpretabil incat te gandesti: oare pentru asta ar trebui sfidate si minimele reguli de constrangere impuse de logica? Sau gandim liber doar la nivelul absentei cuvintelor..? Acolo, constiinta se incarca in ea insasi, sub pretextul ca stie unde si cand cade in somnul inconstientei...Personal nu cred ca poti gandi astfel daca mai intai n-ai asimilat prin eforturi perseverente valorile Libertatii.
Daca in spatiul exterior ne orientam cu ajutorul punctelor cardinale, in spatiul launtric indicatoarele n-au rost..Da, sunt libera sa visez, sa fabulez, sa ma avant in fantasticul neingradit al inchipuirii, sa dansez in bratele iluziei cat timp comoditatea imi ingaduie. Dar cand iluzia se incheie, panza de paianjen a necesitatii redevine vizibila. Ma reintorc in zbaterele unei activitati ce-mi vlaguieste, cu sau fara sens, cu placere sau sila, colectivitatea neuronilor.
Devenim eliberati parca de dramaticele coordonate ale seriozitatii, incepem sa ne topim de dragul unui joc nevinovat ca in sfarsit tacerea inimii sa se destinda iar bratele se ofera cu seninatate acelei deschideri unde esti si ramai vulnerabil...Iata de ce, ajunsi in pragul batranetii, simtim ca momentele harazite harului au fost acelea in care penibilul si ridicolul ne-au stigmatizat inevitabil.Caldura proprie acelor evenimente te inghite pe nerasuflate, solicitandu-te sa cresti dincolo de tine... Intensitatea clipei sparge intimitatea vietuirii disponibilizandu-te realitatii. Daca atunci nu-ti recunosti vina si greselile ai toate sansele sa-ti reimprospatezi ipocrizia. Concediezi definitiv sinceritatea pe motiv ca nu aduce avantaje...
Nu trebuie subestimata tendinta de a te minti pe tine insuti, caci are inaltimile unei veritabile arte. Adesea poti observa fascinante sclipiri inteligente ce lasa impresia ca beneficiezi de aceasta arta.
Totusi minciuna nu poate avea decat un termen limitat de valabilitate .
Exista oameni care viseaza caile spiritului la fel de asfaltate ca soselele occidentului. De aceea, cum intalnesc o denivelare ce le afecteaza anvelopele ratiunii si confortul prejudecatilor condamna cu pretiozitate tot ce le depaseste capacitatea de intelegere. Pentru ei toate formele de relief ar trebui asezate in acelasi plan, eventual ordonate si etichetate pentru ca orgoliul si vanitatea sa nu sufere vreo leziune interna.Asemenea oameni simt libertatea viitorului si trecutul preschimbat ca simple aventuri ale bunului plac. Nu-i contraziceti si nu-i deranjati...! Aveti rabdare cu singuratatea lor necunoscuta si nemarturisita .
Si daca Viata va impune sa interpretati un rol, nu uitati ca actorii la finalul spectacolului isi recupereaza chipul autentic prin scoaterea mastii.

Libertate...


NIMIC nu este mai placut si linistitor ca sentimentul libertatii...!!!!
Te simti usor ca un fulg,simti ca zbori spre cerul pe care il doresti cu nesat in fiecare particula ce te intregeste...
Ce este libertatea?
Posibilitatea de a actiona dupa propria dorinta,vointa,starea celui care nu este supus unui stapan,starea unuei persoane cu drepturi depline.
Nu ma regasesc in nici una din aceste definitii...
Libertatea pentru mine inseamna bucuria aceea nesatavilita,bucuria de a avea siguranta ca libertatea de care dispun nu este libertatea creata de mine,dupa bunul meu plac,excluzand stapanul,ci libertatea asociata cu pacea.O libertate primita cadou de la ACELA care inseamna libertate...
Plang,razi,nici nu sti ce te incearca atunci cand aceea libertate/pace te umple.Tot ce stiu e ca RADIEZI!!!
Vreau sa tatoneze fiecare individ starea aceasta de libertate...!!!

miercuri, 22 aprilie 2009

O misiune indeplinita!


Lucrez de mai bine de o luna la un proiect vast intitulat:Evolutia economica a lumii in periooada contemporana,nu pot spune ca a fost o munca titanica dar nici prea usor nu a fost.Munca pe care am depus-o nu poate fi masurata intr-o nota acordata de profesorul meu de istorie.Cand am inceput nu prea mi-a placut dar evoluand nu mai puteam sa ma opresc din scris.Astazi am in total 170 de pagini.Oare va fi multumit,sunt convinsa ca standardele lui sunt foarte ridicate dupa cum am reusit sa il cunosc.Maine imi voi preda lucrarea.Promit ca revin aici,cand voi afla nota.Ciudat este ca abia asteptam sa termin ieri,dar azi simt ca lipseste ceva,mai vreau sa scriu unul,luand-o de la capat,cu aceeasi rabdare de fier.Mi-a facut o mare placere sa lucrez pe aceasta tema.

Astazi e 13 mai...am primit rezultatul si asa cum am promis am revenit.A fost o lunga asteptare...Nota a fost pe masura 10. Insa judecand orele pierdute nu a fost o zi si nici macar o saptamana pot spune ca munca mea nu a fost intemeiata...dar nu mai conteaza acum.Am remarcat un mic detaliu foarte important profesorul avea notat pe agenda personala,niste aprecieri la fiecare persoana.Conteaza mult asta,nu e usor sa zici cam 5 idei pentru 28 de referate.Un lucru mare in ziua de azi.Un profesor constiincios...Cred ca acest lucru m-a impresionat tare incat nota nu a mai contat!

luni, 20 aprilie 2009

Realul din vis


Atat visatul etern cu ochii deschisi cat si lipsa viselor chiar si atunci cand ai plumb in pleoape si ochii iti sunt inchisi, sunt absolut inutile, ineficiente si nocive, atat din punct de vedere cognitiv, cat si sentimental-psihologic.
Poti trai mereu in vise, savurandu-le, apoi renuntand o clipa la a le avea pentru a-ti duce mai departe existenta in viata profana, pentru ca apoi sa te intorci la ele. Dar poti spune ca ai trait? Sau ai avut doar o existenta undeva in afara vietii, alimentata de himere si crescuta de nimfele renuntarii? Te vrei a fi un erou ce traieste printre nori, dar cand ai avut ultima oara curajul de a suporta dezgustul pricinuit de vederea celor de jos? Ai ales renuntarea la o parte din tine, in loc sa incerci sa fii tu intrutotul. Ai ales renuntarea, in locul arderii in focul luptei. Ai ales renuntarea la suferinta.
Poti trai fara vise. Intr-un pragmatism total, ascultand de regulile ratiunii si ghidandu-te numai dupa ceea ce mintea ta poate explica; refuzi chiar si sa dai un nume ignorantei tale, chiar o si renegi a exista. Ai renuntat la inexplicabil, ai ales sa elimini alte surse de putere in afara de a ta, si sa te inchizi intr-o carcera in care tu stapanesti. Si chiar o faci. Dar ai renuntat la ce nu intelegeai, la ce te coplesea! Nu ai toata puterea, ai doar puterea aferenta unui anume nivel. Ai ales renuntarea la cautarea sinelui si implicit la asceza.
Poti sa te crezi un zeu. Sa crezi in dualitatea ta si sa incerci sa o si exploatezi. Sa visezi cu ochii deschisi in timp ce ratiunea iti determina regulile si principiile de guvernare. Poti sa visezi cu ochii deschisi si sa suferi in acelasi timp din cauza ratiunii care iti indica necontenit erorile. Poti sa fii rational si sa suferi de fiecare data cand sesizezi pierderea fericirii aduse de vreo himera. Ajungi sa intelegi si sa creezi totul, sa dai valori totului, de la nimic pana la esenta, de la pesimism pana la idealism. In final ajungi sa te trezesti intr-un vis creat in realitate, o realitatea aievea. Ajungi sa impletesti idealismul cu pesimismul, visele cu realitatea, somnul cu agonia, constiinta cu delirul. Si atunci esti fericit.
Gasesti in aceste momente ca numai fericirea conteaza, si ca ar trebui sa te bucuri de ea, cu atat mai mult cu cat ai umbrele date de suferintele trecutului. Acum intelegi valoarea totului, singura problema constand in faptul ca nimic nu mai conteaza. Lumea ta nu mai are valori, incat nu mai are elemente. E o bula plina cu un fum selenic ce te drogheaza constant, tinandu-te mereu in freamat, tremurand la limita dintre real si imaginar. Dar si aceasta granita a disparut. Acum imaginarul se suprapune realului, iar tu nu poti fi decat beat de fericirea ce iti curge prin vene.
Imperios necesar de observat e faptul ca in cea de-a treia stare enuntata nu exista echilibru, ci balans. Nu moderarea si echilibrul starilor da fericirea, ci balansul la aceeasi amplitudine (mereu cat mai mare), in ambele parti ale pozitiei de echilibru.

sâmbătă, 18 aprilie 2009

Legenda iepurasului



Prima apariţie a „urecheatului” ca simbol al Paştelui este menţionată în cărţi germane, apărute în jurul anului 1500.Germanii, de altfel, sunt şi primii care au inventat dulciurile în formă de iepuraşi, în 1800, din aluat şi zahăr. În România, etnologii spun că iepuraşul şi-a făcut simţită prezenţa mai întâi în oraşe.

Pasărea rănită, transformată în iepuraş
O legendă veche spune că o pasăre şi-a făcut cuibul într-un copac bătrân. Glasul îi era atât de frumos, încât până şi vântul se oprea să o asculte. Toate vieţuitoarele o iubeau, pentru că le încălzea sufletul cu trilurile ei. Într-o zi geroasă de iarnă, cântările au dispărut. Pasărea zăcea rănită, lângă trunchiul copacului, fără să ştie cineva ce se întâmplase. Vietăţile pădurii au cerut atunci ajutorul lui Easter, zeiţa fertilităţii. Pentru a o salva de la moarte, zeiţa a transformat micuţa pasăre într-un iepuraş, dar i-a lăsat puterea de a face ouă. Vremea a trecut şi a venit primăvara, când toate vieţuitoarele pădurii sărbătoreau şi ziua zeiţei. Unele i-au adus drept ofrandă flori parfumate, altele, cununi de frunze verzi. Darul cel mai frumos a fost, însă, cel adus de iepuraş: un coş plin cu ouă colorate, în semn de recunoştinţă pentru că îi salvase viaţa. Această legendă se mai păstrează vie în rândurile comunităţii olandeze din Pennsylvania, unde copiii aşteaptă de Paşte iepuraşul care face un cuib plin de ouă colorate. Din această legendă s-a născut şi tradiţia ca iepuraşul să aducă daruri copiilor.
Legenda păgână şi Sărbătorile Pascale
Etnologii spun că, în România, Iepuraşul de Paşte a apărut mai întâi în oraşe. Trebuia găsit un animal nevinovat „S-a ales un animal nevinovat, fragil şi inocent care să simbolizeze un nou început de viaţă fiindcă Paştele are loc odată cu învierea naturii. „Iepuraşul s-a potrvit foarte bine pentru că el naşte tot timpul şi este simbolul fertilităţii”, spune Ioana Popescu, etnolog la Muzeul Ţăranului Român.Tradiţia cere ca acei mici să caută darurile în grădină, prin iarbă, pentru că acolo lasă iepuraşul şi cadourile şi ouăle.
Sursa: evz.ro

Paste fericit!



Va doresc un Paste fericit, neaparat trebuie sa-l petreceti alaturi de cei dragi, sa aveti parte de liniste sufleteasca macar zilele astea, ca in restul anului este timp pentru griji si alte probleme, sa zambiti, face bine varstei si sa va bucurati de vreme (cu siguranta va fi soare si frumos).
Si ca sa fiu exact in ton cu sarbatoarea, sa va luminati gandurile si sufletul, sa deveniti mai frumosi sufleteste si sa apreciati valoarea oricarui lucru din jurul vostru.

vineri, 17 aprilie 2009

un strop de aprilie


...aprilie, cu ploi de cristal.
aprilie,ca un lampadar spanzurat de bolta cerului.Cer inspuzat de stele visinii.
Aprilie,asemeni unui siret urias de portelan cu care primavara isi leaga ghetele verzi.
Aprilie,cu viori de ciocarli nascute din arcusul lui Dinicu si presarate peste pleoapele lumii.
Aprilie,cu sirop de muguri de brad,culesi de mainile muncite ale bunicutelor blajine.Dulce savoare licorind intre peretii de sticla ai borcanelor ,ce se lafaie satioase in camari umbrite.
Aprilie-spuma de zmarald galgaind a viata.
Aprilie,cu pulbere de margaritar semanata de copitele murgilor de fum...
Aprilie a venit ca o hoata,intr-un ochi de noapte.Isi zaboveste idele magice ,cu colt de descantec murmurat de tiganci despletite, la rascruce de vanturi.
Aprilie, care-si va strange in graba desagii plini cu puf de catina.
Aprilie, ca un mot de zahar cubic, amestecat linistit, in ceaiul diminetelor mele.
Aprilie -un suflet de copil prizonier in plamada care a invatat sa imbatraneasca...

Aprilie ,ca o ratacire empatica


Aprilie...ca un puf de papadie ratacit in visul ochilor tai.
Aprilie,suras de cuci devorati de burta codrului.
Aprilie, cu promisiunea verdelui pur,vopsit cu grija de penelul ingerilor pe scoarta timpului-primavara dezrobita frivol.
Aprilie, cu miros de zeghe si catuse.
Aprilie, cu pofta sevei de rachita innebunita de mirosul vantului .
Aprilie, cu colt de nevastuica infipt in buclele sprintare ale ierbii.
Hmmm…aprilie cu inviere si mir !

joi, 16 aprilie 2009

"E tare greu sa alini o durere de care esti strain" Al. Dumas- fiul


Acum ascult Sonata Lunii, de Beethoven, sonata compusa de el pentru o prietena care nu vedea, dar, dupa parerea sa, nici nu avea nevoie de vaz pentru a "vedea" luna. asa ca i-a descris luna in muzica, in note si octave. Uneori am senzatia ca daca inchid ochii pot totusi sa vizualizez luna doar cu ajutorul melodiei, dar, eu stiu si cum arata luna. Ma intreb daca cei ce nu au vazut-o vreodata pot totusi sa si-o inchipuie. Oare pot cei ce nu au simtit o durere sa vorbeasca despre ea? Va dati seama ce ipocrita e lumea care vorbeste despre niste valori ce nu le-a avut? E greu sa alini o durere de care esti strain, dar poti sa o faci, doar ca e greu. si nu pentru altii, ci pentru tine in primul rand. "Ce esti, te priveste, la urma urmei numai pe tine. Ce vrei, priveste si pe altii, iar ce faci ne priveste pe toti" (N. Iorga).

miercuri, 15 aprilie 2009

Duel la distanta


Petre Tutea spunea ca inteligenta nu ne fereste de prejudecati. Dimpotriva, cu cat inteligenta e mai mare si prejudecata devine mai puternica, intrucat are si posibilitati de a fi justificata in mod rational.Recunosc ca sunt un om cu multe prejudecati, dar nu ma consider suficient de inteligent incat sa le pot explica pe deplin pe toate.Am o mare problema legata de Rusia si de Extremul Orient. E o prejudecata veche, gandita sumar, dar resimtita profund. Imi inchipui ca izvorul acestor prejudecati vin din viziunea mea despre comunism. Pentru mine Rusia simbolizeaza raul adus de comunism, un teritoriu dezumanizat de hoardele bolsevice. Prejudecata e uneori obsesiva.Chiar si astazi sunt foarte reticent la tot ce inseamna orient in general si Rusia in particular. Nu ma sfiesc sa recunosc ca inteligenta ma ajuta doar pana la un punct pentru a justifica prejudecata.In fond, l-am citit pe Karl Marx( filozoful german, parinte al comunismului), dar ii urasc pe cei ce i-au pus in practica ideile. Sunt convins ca daca acesta s-ar fi nascut in taigaua siberiana nu l-as fi citit. Prejudecatile legate de Orient sunt la fel de puternice.Frumusetea Taj Mahal-ului ridicat de marele mogul in numele iubirii sau respectul pentru curatenia morala si spirituala a lui Gandhi sunt insuficiente pentru a aprecia India. Mizeria, subdezvoltarea, primitivismul acelui loc imi abunda in minte.Despre China gandesc si mai rau.
De ce totusi astfel de prejudecati? Ma indoiesc ca ele nu exista in multi, mereu altele, recunoscute sau nu.
Cineva spunea ca amintirile sunt memorii colorate afectiv. As spune ca si prejudecatile nu sunt altceva decat idei colorate afectiv.
Alaturi de veacuri de cultura si ratiune , pare ca prejudecata incepe sa devina un adevar.

Stafiile de ganduri


"Gandurile tale sunt exact ca stafiile. Continui sa crezi in ele, fara sa incerci vreodata sa te intorci spre ele si sa te uiti bine la ele" OSHO
Sfantul si pacatosul sunt doua fete ale aceleiasi monede; raiul si iadul; Dumnezeu si diavolul.
Dar exista o a treia alternativa in care sa nu fii nici unul nici celalalt, ci sa fii tu insuti. Sa iesi din piramida mintii si sa intri in templul fiintei tale. Piramidele au fost facute pentru cei morti iar mintea noastra seamana de multe ori cu un "cimitir" de amintiri trecute, experiente, umbre...care incet-incet pot ajunge sa formeze in jurul nostru o tesatura deasa.
Singurul mod de a scapa de umbra este sa te intorci cu fata la ea fiindca daca alergi, va alerga si ea dupa tine.
Gandurile sunt substitute ale atentiei constiente.
Singurul mod de a iesi din "piramida" este sa devenim martorii propriilor procese de gandire, sa stam pe margine si sa fim spectatorii gandurilor. Numai atunci vom putea sti cu adevarat cine suntem.

marți, 14 aprilie 2009

In suflet mi-e primavara


Frumusetea vine din interior.
Cauti in van un model mai scump.

Analizand


Nici macar nu stiti ce cautati pe Pamant unii doar traiti, nu incercati deloc sa va ganditi ca, poate scopul vietii e si cel de a gasi noi raspunsuri.Noi raspunsuri despre imensitatea universului. Cine se gandeste la asta? Pe cine preocupa unde ne aflam? Pe cine intereseaza cat de departe sau cat de aproape suntem de El? Pe putini...
Analizand fiecare fir de iarba, fiecare nor, fiecare picatura de ploaie, se gasesc numai raspunsuri stiintifice.Nefologia, ramura a meteorologiei, care se ocupa cu studiul norilor explica ca acestia sunt doar niste picaturi de apa condensate care au culoarea aceea a albului pur,care ma rog, eu stiam ca este nonculoare,nu-mi vine sa cred ca lumea este nevoita sa sa retina toate analizele acestea,la urma urmei, sunt doar niste pareri care ei le numesc adevaruri ale oamenilor,argumente sunt multe...Dar nu a spus Dumnezeu toate astea,doar niste oameni,prin niste studii, poate fi adevar? Poate fi inventie? Analizand lumea ar trebui fiecare sa o vada prin ochii lui,nu sa-i fie impusa o anume imagine a lumii. Universul e mare,stele sunt multe. Noi stam doar pe una,nu chiar o stea o planeta si restul? Trebuie sa mai fie ceva nedescoperit...

Lumea e facuta pentru a fi analizata, raspunsurile pentru a fi aratate, inventiile pentru a fi pastrate. Analizand lumea, descoperi sensul vietii.

luni, 13 aprilie 2009

Complexele umane - multiple si frecvente


Complexele - sunt asa zisele defecte care determina un sentiment (si uneori si o atitudine) de inferioritate. Complexul ia de cele mai multe ori forma de inferioritate si este de fapt o stare psihica , o stare latenta care declanseaza sentimente de inferioritate.
La prima vedere pare ceva simplu,usor de rezolvat. De fapt eliminarea acestora nu este chiar asa usoara.Complexele pot avea repercusiuni pozitive, in sensul ca devin piste motivationale care faciliteaza efectuarea unei anumite activitati in scopul imbunatatirii ei (Exemplul des intalnit: Invat mai mult ca sa arat ca pot mai mult decat colegul/a).
Insa complexele pot influenta negativ o persoana. Dictionarul de psihologie ofera in acest caz o explicatie pentru cazuri mai profunde. Cand o persoana este (prea) marcata de complexele ei de inferioritate , acestea au un efect ,in multe cazuri, destul de observabil asupra acesteia.
Ele pot determina modificari comportamentale si chiar influentarea conceptiilor si parerilor anterioare ale respectivei persoane. Poate unul dintre cele mai intalnite cazuri este cel al slabirii. Fata plinuta, de-a dreptul complexata decide sa slabeasca apeland la metode "hitleriste" , pana ce fara sa isi dea seama poate trece pragul devenind anorexica sau bulimica. Mai mult isi schimba radical conceptia despre viata, prioritatea ei devenind "satisfacerea" cantarului si incadrarea in canonul (personal) de frumusete.
In general aceste complexe modifica vizibil atitudinea si comportamentul unui om in sensul ca acesta devine mai pesimist, negativist si extremist. (Studiile arata ca femeile cu varsta intre 14 si 30 sunt cele mai predispuse la anorexie si bulimie)
Dar care este de fapt cauza acestor complexe? Nemultumirea de sine, neinzestrarea de la natura, sau societatea actuala? Este clar ca societatea are o influenta majora. Putem observa schimbar semnificative atat in randul mentalitatii umane cat si in randul mai multor elemente (obiceiuri , canoane de frumusete, ideea de egalitate etc.) Toate ne influenteaza, ne indoctrineaza idei si pareri care se pliaza pe deficitele (fizice si psihice) ale fiecaruia dintre noi determinand asa zisele complexe.
Nemultumirea de sine este normal o cauza. Faptul ca nu esti lasat asa cum vrei este dureros, chiar mai dureros decat se vede sau se crede. Intr-o societate in care suntem bombardati cu mesaje ce promoveaza tot mai mult produsele ei aceasta incapacitate (de a fi asa cum vrei ) se resimte la tot pasul. Aproximativ 90% din populatia mondiala are cel putin un complex. La unii este mai evident (asa il considera , ii dau mai multa atentie), la altii este doar un fleac.
Inca din vremurile cunoasterii ca fiinta rational si capabila de actiuni mai evoluate decat hranire si perpetuarea speciei, omul a cautat si incercat se redea ideea perfectiunii. De-a lungul istoriei au existat perioade filozofice, artistice (precum Iluminismul, Renasterea) in care perfectiunea era reprezentata dintr-un punct de vedere sau altul (de exemplu se considera perfect omul rational, invatat sau femeile cu forme rubensiene).
Astazi , de fapt trecem printr-o noua epoca a perfectiunii .Istoria demonstreaza ca este un perpetuum continuu, totul se repeta. Numai ca perfectiunea astazi inseamana silicoane, 90-60-90 si capacitatea de a "scapa basma curata fraierind pe cine se poate" si castigand bani din nimic...

duminică, 12 aprilie 2009

Floriile


Se spune ca soarele vine odata cu Floriile, daca nu din punctul de vedere al vremii, cel putin sufletul ne este inseninat in aceasta zi. Oriunde privim in jurul nostru vedem cum natura a explodat in culori si miresme. Deja mugurii copacilor stau sa se deschida, iar primavara promite ca nu va pleca prea curand.

Pentru toti cei care purtati numele unei flori, va doresc sa aveti parte de o zi exceptionala, zambetul sa fie nelipsit, iar buna dispozitie sa fie ca la ea acasa. Ganduri cat mai bune spre toti colegii mei de blogosfera care sarbatoresc astazi, cat si pentru cei care imi calca in coltisorul meu virtual.

vineri, 10 aprilie 2009

VIATA IN „RASCRUCI”


Cred ca fiecare are momente in care face alegeri de viata hotaratoare. Unii ajung la rascruce si nu vad decat un singur drum. Merg pe el, fie ca e bine, fie ca nu. E-adevarat, asta inseamna ca au o viata mai simpla...cel putin, se lipsesc de stresul de a-si asuma o decizie. Altii printre care ma numar si eu – cauta variante, fac tabele cu plusuri si minusuri, trag linia si aleg. Am facut lucrul acesta...dar ciudat este faptul ca nimeni nu stie ce-i este scris in destin. Vreau sa am grija de un singur lucru:cand ma uit in oglinda, sa nu-mi fie rusine de mine. Nu-mi doresc nimic special si daca spun ca vreau doar sanatate pentru mine si pentru ai mei, poate va suna simplist. Dar chiar cred ca, daca D-zeu va avea grija de asta, restul il voi rezolva eu.
Privind lucrurile cat se poate de realist, viata nimanui nu este lipsita de greutati. Cu totii avem parte de urcusuri si de coborasuri. Momentelor grele din viata le spunem mai simplu – cumpene. Fiecare are parte in viata de una sau mai multe cumpene, insa important este modul in care le depasim.
Trebuie sa ne gandim la ceea ce ar trebui sa schimbam in viata noastra, dar mai ales la cum ar trebui sa devina viata noastra, la ce conteaza si ce nu, la ce se poate pierde si ce nu, la valoarea ficarui minut din ceea ce noi numim „VIATA”.
Teoretic, mai toti oamenii ar trebui sa stie ce conteaza pentru ei, si putini sunt cei care stiu ca a fi egoist este un lucru bun. Cand spun egoist, ma refer la faptul ca in fiecare zi fiecare dintre noi ar trebui sa-si petreaca putin timp cu sine. Ar trebui sa se iubeasca, sa-si dedice energia activitatilor relaxante ce-i vor incarca bateriile.
Am inceput acest articol facand referire la mine si am sa inchei la fel mentionand ca in momentele de cumpana ale vietii,am invatat sa nu las sansele sa treaca pe langa mine. Am capatat o anumita sensibilitate la ceea ce reprezinta VIATA si am invatat sa o pretuiesc.

Te intreb pe tine, tu cum faci fata momentelor cruciale?
Daca ai ceva de marturisit, o poti face aici!

joi, 9 aprilie 2009

Zi aniversara Camil Petrescu


In legatura cu data nasterii lui Camil Petrescu am regasit cateva probleme. In unele carti apare data de 9 aprilie, iar in altele 22 aprilie 1894.Acesta debuteaza in 1923cu volumul “Versuri”. C. Petrescu a mai scris studii, romane, nuvele, dramaturgie si poezie.

“Eu sunt dintre acei
Cu ochi halucinaţi şi mistuiţi lăuntric,
Cu sufletul mărit
Căci am văzut idei.”

(Ciclul morţii- Jocul ideilor e jocul ielelor)

Cateva amintiri despre Camil Petrescu, rezumate de Cella Serghi in Scrisori catre Camil Petrescu (vol.2), o lucrare pe care o recomand cu placere. Cella Serghi este cea care a sperat tot timpul sa-i devina sotie, judecandu-l fara menajamente: “Camil Petrescu si Mihail Sebastian (...) le doreau (femeile) liniştite, odihnitoare, înţelegătoare, cuminţi şi bune camarade, daca nu erau aşa, nu-i atrăgeau, nu le alimentau fantezia, nu le stârneau interesul, dorinţa, emoţia. Amândoi le voiau inaccesibile, elegante, cu nimbul gloriei, cu iradierea pe care o dă succesul, dorinţa mai multor bărbaţi, şi apoi le imputau tocmai ceea ce la început îi atrăgea..." .

M-am chinuit o vreme sa descopar de ce a murit Camil Petrescu pentru a vorbi (vorba vine a vorbi, ca eu scriu) despre un roman care ma obsedeaza enorm pana si in acest moment, dar intre timp am descoperit chestii despre viata lui care mi-au placut, asa ca, am zis ca le voi arata la lume, si cand voi descoperi de ce a murit, o sa vorbesc si despre romanul acela care ma obsedeaza.
Oricum, prin carti, si pe site-uri momentan tot ce am gasit, e aceeasi fraza : "Moare la 14 mai 1957, la Bucuresti, masivul roman social inchinat lui Balcescu "Un om intre oameni" ramanand neterminat.Vasta carte e considerata de I. Negoitescu: "intreprindere jalnica." poate trebuie sa ma duc la casa lui memoriala si sa intreb asta, poate mai este un roman in lumea asta care stie acest mic amanunt ce ma obsedeaza pe mine.
Intre timp am gasit un articol al unei reviste din 2007, al lui C.D.Zetelin, care se intituleaza "dialoguri mute cu doi bolnavi" este vorba despre Camil Petrescu si Radu Gyr, eu am extras doar ce mi-a placut :
" Într-o seara s-a prezentat în serviciul de garda un barbat de vreo saizeci de ani, tacut, frumos, trupes, ciudat prin nepotrivirea dintre vârtosenia trupeasca si dulcele surâs de copil. O privire vie îi orchestra dezinvoltura, mascându-i meteahna: era surd. Trecuse printr-o criza de angina pectorala ce putea fi infarct miocardic. La anamneza, s-a recomandat: Petrescu, C., functionar. Eram cuprins de o neliniste fara justificare, mai ales ca se uita la mine ca si când m-ar fi cunoscut de o mie de ani. Curiozitatea din priviri parea însa fara obiect, deoarece nu punea nici o întrebare: era mai curând fantoma unei curiozitati amuzante. Dialoga exclusiv cu ochii. Albastrul perfect al irisului avea o intensitate insuportabila.
Abia a doua zi, la vizita de dimineata, când profesorul Ion Juvara ("Cuti") l-a întrebat: "Cum ti-ai petrecut restul noptii maestre?", mi-am dat seama ca bolnavul era Camil Petrescu... În plina glorie, structurile comuniste îl izolasera printr-un prestigiu ambiguu, dar eficient. Tocmai îi citeam romanul Un om între oameni, care mi s-a parut mamaligos, impresia întorcându-se asupra lui ca un repros, deoarece îi iubeam opera. Dar batrânul meu prieten, poetul Ion Buzdugan, îl adora. Îl simtea ca pe propriul copil: în primul razboi mondial îl salvase scotându-l de sub movila de pamânt unde-l îngropase de viu explozia unui obuz. Cu accentul lui basarabean, îi spunea "Camil", razbea cu greu pâna la el, ca sa-l roage sa intervina pentru procurarea, prin minister, a unui aparat de auz pentru nepotul Eugen... Camil Petrescu strabatuse spatiul nelinistilor legate de afirmarea unui orgoliu patologic si acum se afla în zona lui transcendenta. Consumase cele douasprezece ispravi ale lui Herakles, plus cele nu stiu câte ale lui Theseu, si ilustra mai mult conceptul senin al fostului orgoli
[...]
Camil Petrescu si Radu Gyr! Unul scos din bezna la tinerete, altul coborât în bezna la tinerete. O glorie la suprafata, o glorie în subterana. Radu Gyr e singurul poet din literatura noastra condamnat la moarte pentru o poezie ("Ridica-te, Gheorghe, ridica-te Ioane!"), ca-n Renasterea italiana Niccolň Franco, osândit la spânzuratoare pentru o epigrama adresata papei Pius al IV-lea... Sinuozitatile lui Camil Petrescu l-au ajutat sa pluteasca, rectitudinea lui Radu Gyr l-a obligat sa înoate. Unul sa pluteasca în perfizii zefiri calzi, altul sa înoate sub apa rece ca gheata.."
Pe un alt site am gasit :
"His health under-mined by excessive work and mainly by his conflicts with his former wife, he dies on 13 May 1957."
Am mai primit de la un prieten, nu stiu sursa urmatorul lucru:
"Pe la 33 de ani (cînd încep însemnarile) Camil Petrescu era obsedat de ideea sinuciderii, la fel ca Cioran, dar din alte motive. Era la limita de jos a indigentei, avea handicapul surzeniei ai perspectivele de reala afirmare pareau minime. Lipsa banilor si suferintele fizice îi fac viata insuportabil"
Nu a mai reusit sa gaseasca linkul ca sa pot spune de unde era bucata, cine a zis-o si care era toata fraza, dar oricum am gasit chestii interesante despre viata lui.
Am mai gasit un site, pe care acum cautandu-l iar nu-l gasesc, dar tin minte ca scria ca s-a casatorit, din dragoste cu o femeie cu 31 de ani mai mica decat el, interesant, se pare ca totusi , articolul meu cu "iubirea nu are limite" era adevarat.
Mai pun cateva citate din monsoir Camil Petrescu, iar apoi inchei.
"Acum câţiva ani! Simţeam în mine tăria să prăbuşesc o lume şi puteri să reclădesc alta... Dar a trebuit să te întâlnesc pe tine, mormântul mândriei mele!"
"Femeia înşeală numai pe cel pe care-l iubeşte, pe ceilalţi îi părăseşte pur şi simplu." (in Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi)
"Viermele e foarte mulţumit de existenţa lui de vierme şi nu doreşte altceva, petnru că nu are noţiunea unui altceva." (in Balet Mecanic)
"Prostia te poate necăji, te poate exaspera, te poate abate, dar nu poate provoca ura. Pedeapsa ei e în ea însăşi, cum e viermele în măr." (in Danton)
"Te iubesc, pentru că nu eşti mai cuminte decât mine!"
Acestea fiind spuse, il admir pe acest domn, o singura carte de a lui m-a obsedat spre disperarea unora, si spre bucuria, probabil a lui, daca moartea nu e la fel de relativa ca viata si de dupa placa de deasupra lui surade cand inca la atatia ani dupa moartea lui, inca sunt unii care se gandesc la el.

miercuri, 8 aprilie 2009

Testul de inteligenta Mensa


Mi s-a parut foarte interesant acest test si m-am gandit sa vi-l aduc sub ochii vostri.Trebuie sa descoperi ce inseamna literele. Vezi primul exemplu.Potrivit MENSA, daca obtii mai mult de 19 raspunsuri corecte, esti un geniu!
Testul e adaptat pentru romana.
Numai 2 membri MENSA au obtinut punctaj maxim. Incearca sa vezi ce reusesti.
Scor: 1 - 5 este Mediu, 6 - 11 Oarecum Inteligent, 12 - 18 Inteligent, mai mult de 19Geniu!
Sa-i dam drumul!
exemplu: 24 O IN Z = 24 ore in zi

2) 26 L in A
3) 7 Z in S
4) 7 M in L
5) 12 S in Z
6) 66 C in B
7) 52 C in P (F J I )
8) 3 C pe S R
9) 4 A in A
10) 39 C in V T
11) 5 D la P
12) 90 G intr-un U D
13) 7 P si A C Z
14) 0 este T in G C la care A I
15) 15 J intr-o E de R
16) 3 R la o T
17) 100 C intr-un D
18) J intr-o E de F
19) 12 L intr-un A
20) 8 T la C
21) 29 Z in F in A B
22) 27 C in N T
23) 365 Z in A
24) 12 B intr-o D
25) 52 S in A
26) 9 V intr-o P
27) 60 M in O
28) 23 P de C in C U
29) 64 P pe T de S
30) 6 S in B
31) 6 C in L
32) 1000 A intr-un M
33) 9 P in S S

Dragilor aveti termen pana marti 14 aprilie sa dati raspuns la acest test.Marti il voi afisa si eu si va voi spune rezultatul meu.Mult succes!

luni, 6 aprilie 2009

Despre creativitate


Ce este creativitatea? Putem fi si noi creativi? Ce au avut marile genii in plus fata de noi, oamenii normali? Sunt doar cateva din intrebarile care ii framanta pe multi oameni si la care o mare parte dintre noi nu stim sa raspundem. Acesta este si motivul pentru care am decis sa scriu acest articol.
Ei bine am o veste buna. Faptul ca ne punem aceste intrebari inseamna ca suntem pe un drum bun. De ce? Simplu. Primul pas spre descoperirea creativitatii este curiozitatea. Dintr-o curiozitate fara margini si o imaginatie dusa dincolo de limitele realului au fost create lucrurile pe care le stim noi astazi. Marele Albert Einstein spunea: "imaginatia este mai importanta decat cunoasterea". Si se pare ca a avut dreptate.
Deci, ce este de fapt creativitatea? Creativitatea ar putea fi definita ca actul de a transforma idei noi, imaginare in realitate. Totul porneste deci, de la imaginatie. Si, spre norocul nostru, este o trasatura cu care toti ne nastem. De cate ori nu ati fost uimiti de imaginatia unui copil atunci cand deseneaza sau cand se joaca. Sunt convinsa ca multi nu realizeaza, insa, asa am fost si noi … niste mici genii pana cand am inceput sa gandim dupa niste tipare impuse de altii. Cat despre alte activitati, in mod evident, unii oamenii se nasc cu anumite inclinatii. Si aste e adevarat. Insa invocarea geneticii ca scuza este, dupa parerea mea, dovada unei lasitati duse la extrem. Fa ceva. Depaseste-ti limitele. Creativitatea cea mai valoroasa este rezultatul obisnuintei si al muncii asidue. Credeti ca marile inventii au avut nevoie de sclipirea unui geniu? In nici un caz. Multe dintre ele au avut nevoie de multa hotarare si multe experimente pentru a se concretiza. Si cel mai bun exemplu in acest sens este cel in care, dupa vreo 4000 de experimente esuate in descoperirea becului, Thomas Edison este intrebat de un jurnalist de ce mai incearca inca sa descopere ceva, cand a avut atatea esecuri? Raspunsul este memorabil, Edison spunandu-i: "Acestea nu sunt esecuri. Acum sunt de 4000 de ori mai aproape de marea descoperire". N-a sunat chiar asa raspunsul insa esenta conteaza. Creativitatea necesita si multa munca.
Daca putem fi creativi? Bineinteles. Trebuie insa sa ne luam angajamentul de a invata sa gandim creativ in orice activitate, sa invatam noi metode de crestere a creativitatii si sa nu renuntam pana nu reusim.
Ce au avut marile genii in plus fata de noi? Sa-l luam de exemplu pe Einstein, care este recunoascut drept "cel mai mare rezolvitor de probleme al tuturor timpurilor". Am sa recurg aici la un fragment din cartea " Cum sa gandesti ca Einstein" a lui Scott Thorpe pentru a fi mai convingator "Einstein a avut un talent deosebit de a incalca regulile […]. Nu a sfidat numai legile fizicii, ci a dispretuit traditii si a ofensat guverne. Faptul ca nu a respectat regulile i-a produs multe neajunsuri, dar dorinta curajoasa de a sparge orice regula a reprezentat miezul geniului sau.Einstein a fost un mare rezolvitor de probleme pentru ca a nesocotit regulile intr-un stil minunat. Geniile au caracteristica aceasta, care insa poate fi deprinsa si exersata. Putem gandi cu toti ca Einstein, cu conditia sa invatam sa incalcam regulile". A nu se intelege insa ca va trebui sa incalcam legi sau drepturile altora. In nici un caz. Insa, asa cum mentionam intr-un paragraf mai sus, trebuie sa iesim din tiparele si obisnuintele pe care ni le-am format "datorita" sistemului educational actual. Cu totii avem reguli, idei bine fixate in minte, pe care le confundam cu adevarul. Regulile se formeaza in mod natural, prin folosirea repetata a unor idei. Iar cand o regula se inradacineaza bine in mintea noastra, toate ideile care-i contravin sunt ignorate. Trecand peste aceste bariere, poate nu vom deveni Einstein, insa, cu siguranta vom gasi abordari si solutii mult mai creative la problemele si situatiile cu care ne confruntam de-a lungul vietii.
Asadar daca vreti sa fiti creativi, trebuie sa faceti urmatoarele: sa experimentati noi metode si exercitii de crestere a creativitatii, sa mergeti hotarati si cu incredere inainte, sa incalcati regulile. Nimic mai simplu...Incercati!

sâmbătă, 4 aprilie 2009

Noblete si grandoare


Pasii rataciti prin asta lume, te-au intilnit in drumul lor si s-au oprit brusc. Emanai atita lumina si blindete incit orice sunet a amutit. Calator anonim in acest Univers, pastrai faclia aprinsa intens la vedere, pentru cei ce cauta si tinjesc dupa lumina de suflet. Am privit uimita la atita lumina si culoare ce-o ofereai din noblete, cu multa grandoare si stil. Trecator anonim si grabit, pasind discret invaluit in stralucitoare lumina, ai poposit doar un pic si ti-ai continuat mersul si menirea in lume. Pentru aceste icoane de lumina, am construit o gradina de superbe flori, am sapat un izvor nesecat de apa limpede si rece, am cules sunetele sublime din simfonie de suflet si multa caldura, sa poata poposi cu incredere, oricind vor dori si simti, ca trebuie sa faca popas.

vineri, 3 aprilie 2009

SCRISOARE CATRE LICEENI




Poate ca multi dintre voi au citit aceasta scrisoare.



Ma adresez acum celor care NU au avut ocazia s-o citeasca, pentru ca e departe de a fi o simpla scrisoare. Este un adevarat MANIFEST prin care se face apel la trezirea unor constiinte adormite.
E un manifest scris pe limba voastra, de spiritul adolescentului perpetuu si rebel care inca se zvarcoleste in multi dintre noi, cei care am trecut de hotarele acestei etape de viata.

Scrisoare catre liceeni
DE TUDOR CHIRILA

Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveti o sansa. Noi am fost fericiti ca am descoperit Coca-cola si bananele si am crezut ca daca noi citim, si ei vor citi. Si ca toti vom progresa si tara o sa aiba o scapare. Noi ne-am înselat. Unii dintre noi au plecat de aici. Câstiga bani acolo si tânjesc dupa orasul asta împutit. Voi însa, voi aveti o sansa. Voi, aveti sansa.

Nu va gânditi la furat. E calea cea mai simpla. Stiu ca ati aflat ca asa te îmbogatesti. Daca ai pamânt sau daca faci afaceri cu statul. Stiti voi ceva despre TVA si cum ai putea sa-l furi, dar nu va e înca foarte clar. Nu asta e drumul. Cu cât se va fura mai mult, cu atât se va construi mai putin, iar copiii copiilor nostri vor mosteni un imperiu de cenusa. Sunteti tineri si totusi habar n-aveti ce înseamna un Bucuresti în care se circula normal. Daca voi habar n-aveti si daca Ei continua sa fure, gânditi-va la copiii nostri. Nu e nici o sansa.
Cititi. Cititi mult. Cititi tot ce va pica în mâna. Nu-i mai ascultati doar pe profesori. Cititi orice, fara discernamânt. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, cautati-va între voi. Vedeti care cititi aceleasi lucruri si înhaitati-va. Numai în “haita” de oameni destepti o sa reusiti. Unul singur dintre voi va fi mâncat. Zece însa, s-ar putea sa reusiti. Gânditi-va de pe acum sa-i înlocuiti. Timpul lor trebuie sa se termine. Trebuie sa-i dominati. Dar nu cu gândul ca veti fura mai mult ca ei. Asta e calea simpla care va va sufoca mostenitorii. Ce-o sa faceti cu milioanele într-un oras mort? Ce-o sa cumparati, cu banii gramezi? La ce-ti foloseste un Lamborghini când n-ai o autostrada buna? De ce sa ai o vila într-un cartier sufocat de inundatii?
Nu va dusmaniti profesorii. Sunt oameni amarâti, din ale caror drame puteti învata. Îsi dau priceperea pe un salariu de nimic si va învata carte. Nu va bateti joc de ei. Au muncit, si nu e vina lor ca parintii vostri s-au descurcat mai bine. N-aveti nici un drept sa-i dispretuiti. Nu le sunteti superiori. Banii parintilor vostri nu va reprezinta. Va reprezinta doar ceea ce puteti scoate pe gura. Aveti grija ce scoateti pe gura. Vremea pumnului si a bodiguarzilor a trecut. O sa calatoriti, iar copiii francezi învata carte, englezii la fel. Va confruntati cu o lume care acum e mai deschisa decât oricând. Hotii de la putere nu sunt în stare sa va spuna cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nu va pot spune care e influenta lui Schopenhauer în Sarmanul Dionis si nici de ce este Eminescu un romantic întârziat. Foarte putini o sa va spuna cine a pictat Cina cea de taina si de ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca sa faca un mare film. Ei vor sti doar sa va învete sa furati. Iar calea asta, mai devreme sau mai tarziu, se va înfunda si ne va asfixia copiii.
Nu va mai luati dupa ziare. Ei nu dau doi bani pe generatia voastra, nu va dati seama? Pentru ei, cu cât sunteti mai prosti, cu atât le va fi mai usor sa va “vânda” orice cacat. Iar cacatul pe care îl veti cumpara va fi obtinut de la prosti, platiti pe masura. Adica prost. Eleva porno este un exemplu. Nu cititi toate ziarele. Cititi câteva, cele care va informeaza. Nu marsati la orice promotie. Fiti mai selectivi.
Nu fumati iarba si nu va dati în cap cu alcool, cu orice pret. O sa le dati apa la moara incultilor si hotilor de la putere. Le va fi si mai simplu sa va catalogheze drept o generatie de distrusi, iar banii destinati salvarii voastre, îi vor fura. Este timp pentru toate. Acum însa trebuie sa învatati, pentru ca în curând nu va mai fi timp pentru asta, caci veti intra în viata adânc de tot, si e mai rau ca în jungla. Animalele au reguli nescrise. Oamenii au legi scrise.
Nu alergati dupa bani cu orice pret. Banii trebuie sa va fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie sa fie cunoasterea. Cu cât veti sti mai multe, cu atât veti fi mai înalti. Orice carte citita, orice lectie învatata, se vor aseza sub voi si va vor ridica deasupra celorlalti. Veti domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decât asta. Europa cumpara inteligenta. România nu cumpara nimic pentru ca hotii nu construiesc, hotii fura. Nu uitati ca va fura pe voi si asta trebuie sa va opreasca. O sa auziti toata viata de Napoleon si de Nicolae Titulescu, dar sigur copiii vostri nu vor sti cine a fost Emil Boc. Istoria o scriu cei care construiesc.
Sunteti tineri. Nu va gânditi ca sunteti slabi. Puterea voastra sta în curatenie. Sunteti curati, n-au apucat sa va mânjeasca, dar daca dintre voi nu se vor ridica luptatorii, o sa va împroaste cu noroiul strazilor pe care nu le-au reparat. Fiecare picatura de noroi sunt banii care n-au ajuns pe strada aia. Trebuie sa schimbati asta. Care e calea? Sa cititi. Literatura universala o sa va învete sa deosebiti Binele de Rau. Balzac, Stendhal, Dumas, Dostoievski, Dickens, Tolstoi, Goethe, toti va învata sa deosebiti Binele de Rau. Din prezentul amarâtei asteia de tari nu puteti învata Binele. Binele puteti fi voi. Si cu cât veti fi mai multi buni, cu atât veti sufoca Raul. Nu e imposibil. Dati scrisoarea asta mai departe. Deveniti buni, mai buni, cei mai buni si raspânditi-va precum lacustele.
Nu-i invidiati pe oamenii cu bani. Nu va faceti modele din baietii de bani gata, din baietii de oras. Dupa treizeci si noua de ani le va ramâne doar o lista lunga de femei. Or trofeele astea sunt trecatoare. Când îmbatrânesti si trofeul tau va fi o baba. Dupa asta vine singuratatea si boala. Voi aveti sansa sa lasati ceva în urma voastra. Banii nu sunt Calea. Priviti unde ne-a adus setea de bani.
Nu va resemnati, asta nu duce nicaieri. Capul plecat, sabia îl taie sigur. Protestati, luptati, protestati. Cu scop, însa. Nu degeaba, ca altfel se transforma în latrat. Învatati legile. Învatati-va drepturile. Atunci veti sti când are cineva voie sa va legitimeze. Veti sti cum sa luptati, daca veti sti legile. Apoi o sa vedeti ca legile sunt proaste. Si veti întelege ca trebuie sa le schimbati. Pare greu si cere timp. Dar, Doamne, voi aveti timp si pentru voi nimic nu e greu. Voi nu întelegeti ca SUNTETI SCHIMBAREA? Daca voi lasati tara asta pe mâna hotilor, atunci, de-abia copii vostri vor mai avea o sansa! Caci sansa vine o data la o generatie. Noi am pierdut. Câtiva dintre noi, si nu suntem putini, va putem ajuta. Noi suntem Fomila si Setila, dar voi sunteti Harap-Alb. Alegeti dintre voi pe adevaratii lideri. Sa-i alegeti si sa nu-i invidiati. Lor le va fi cel mai greu. Vor avea gloria, dar si cosmarul. Vor fi salvatorii vostri, dar se vor pierde pe ei însisi. Liderii trebuie sa fie dintre voi. Si trebuie sa-i cautati de pe acum. Uitati-va unii la altii în fiecare zi si cautati-va capitanii. Altfel veti pieri o data cu noi. Si atunci portile libertatii ne vor fi închise si Ei vor câstiga. Cine sunt ei? Stiti foarte bine. Îi vedeti în ziare, în fiecare zi.
Salvati-va! Salvati-ne! Este o singura cale! Lupta cunoasterii!! Si când veti fi câstigat lupta cunoasterii, de-abia atunci veti cunoaste sa luptati cu adevarat!!!

Nu va amagiti cu prezentul... Salvati-va în viitor. Noi am pierdut. Voi? Ce faceti?